Dumnezeu prin geamuri nu vede

Aseară, mama m-a introdus la fiica unei colege de-ale ei și a zis – El e Cătălin, iar eu le-am spus că mă identific mai curând cu ei; Ea mi-a zâmbit, ne-a luat de mână pe toți noi și ne-a strâns șoptind încet că e okay – nu e okay, a zis unul dintre mine așa că ne-am despărțit.

Azi am intrat pe grupul de Facebook căruia îi spune Cluj-Napoca chirii de bun simț și nu am gasit nici una, poate pentru că si ele se identifică cu el și știm cu toții că bărbații și simțul nu-s chiar tot’una

în 99 părinții mi au zis că dumnezeu mă vede oricând și știe tot ce fac așa că-ntruna dintre zile, stăteam la mine’n dormitor fără nici o haină pe mine și mi-era rusine sa merg la baie

când ești mic nu știi că dumnezeu prin geamuri nu vede nu știi că nu există dumnezeu pe care să-l intereseze că tu alergi prin casă în curu’ gol. și te ferești de judecata unei credințe în ceva neexistent sau neințeles, dar cu Nume, chiar dacă tu și atunci înțelegeai că fiecare încapere din casă are o fereastră, și prin acea mică ferestră, dumnezeu îți vedea acel mic suflet.

De ce la școala nu te învață nimeni că dumnezeu e în tine? și ești chiar tu mântaitorul lui Messiah Allah sau Tao Budha pe budă, e același câcat, tu alegi ce zeu să fii, că’s doar exemple.

Iluminează-mă și pe mine, doamne Cum l-ai iluminat pe Sfântul Antonio care a înțeles că peștii sunt aleșii lumii iubiți de tine, mai mult decât oricine. căci le-ai dăruit abundență prin potop, și hrană direct în branhii sau fă-mă și pe mine pește să nu știu ce e apa sau că sunt un pește să fiu și eu existențialist în tot sensul cuvântului.

Te rog să mă transformi în persoana pe care câinele meu crede că sunt, dar nu sunt, pentru că nu am câine, e doar o cățea, și vorba aia câinele iși poate schimba cățeaua, dar naravul ba.