Aseară,
mama m-a introdus la fiica unei colege
de-ale ei
și a zis – El
e Cătălin,
iar eu le-am spus că mă identific mai curând cu ei;
Ea mi-a zâmbit,
ne-a luat de mână pe toți noi
și ne-a strâns șoptind încet că e okay –
nu e okay,
a zis unul dintre mine
așa că ne-am despărțit.
 

Azi am intrat pe grupul de Facebook căruia îi spune:
Cluj-Napoca chirii de bun simț
și nu am gasit nici una,
poate pentru că si ele se identifică cu el
și știm cu toții că bărbații și simțul nu-s chiar tot’una.
 

în 99
părinții mi au zis că dumnezeu mă vede oricând
și știe tot ce fac
așa că-ntruna dintre zile,
stăteam la mine’n dormitor
fără nici o haină pe mine
și mi-era rusine sa merg la baie.
 

când ești mic
nu știi că dumnezeu prin geamuri nu vede,
nu știi că nu există dumnezeu pe care să-l intereseze
că tu alergi prin casă în curu’ gol,
și te ferești de judecata unei credințe
în ceva neexistent sau neințeles,
dar cu Nume,
chiar dacă tu și atunci înțelegeai
că fiecare încapere din casă are o fereastră,
și prin acea mică ferestră,
dumnezeu îți vedea acel mic
suflet.
 

De ce la școala nu te învață nimeni că dumnezeu e în tine?
și ești chiar tu mântaitorul lui Messiah
Allah sau Tao
Budha pe budă,
e același câcat,
tu alegi ce zeu să fii,
că’s doar exemple.
 

Iluminează-mă și pe mine, doamne
Cum l-ai iluminat pe Sfântul Antonio
care a înțeles că peștii sunt aleșii lumii
iubiți de tine, mai mult decât oricine.
căci le-ai dăruit abundență prin potop,
și hrană direct în branhii
sau
fă-mă și pe mine pește
să nu știu ce e apa
sau că sunt un pește
să fiu și eu existențialist
în tot sensul cuvântului.
 

Te rog să mă transformi
în persoana pe care câinele meu crede că sunt,
dar nu sunt,
pentru că nu am câine,
e doar o cățea,
și vorba aia
câinele iși poate schimba cățeaua,
dar naravul ba.