M-am imbolnavit de tine.
 

Asa, ai înțeles bine.
 

Am ales cea mai frumoasă cum mi se părea mie la vremea aia metodă:

Nu am ales nici o secunda să te urăsc, deși te-aș minți dacă aș zice că nu m-am gândit la asta. Nu te-am urat nici pe parcursul anilor de după, nici înainte.
 

Ura e cea mai grava formă atunci când te îmbolnăvești de cineva. E foarte similară cu dragostea, doar e murdară și e contrară la tot ceea în ce ai crezut.
 

Am refuzat sa iau orice cură. Am știut de la bun început ce se întâmplă și cum pot să previn orice agravare. Mi-au zis-o toți doctorii și camarazii bolnavi or vindecați.
 

Am scris de atâtea ori despre asta, că dacă scriam pe foaie, te-aș fi încălzit o viață la focul lor.

Am scris dintotdeauna, despre ruși, tineri artiști, femei frumoase, toți îndrăgostiți, dar toate imaginare, și doar o singura data despre ceva real.. acum.
 

Am citit atâtea fișe medicale, de la Preda, Stănescu, Drumeș, Dostoevski, Bulgakov, Tolstoi, Bukovski, Fidzgerald..
 

Ce doctor iscusit mă vedeam: As în teorie, prost în dragoste.
 

Am ales ca orice român, ungur, moldovean sau sărac, să neglijez. Știi ce înseamnă să te îmbolnăvești cronic?
 

Uite na, acolo ajungi: să iubești la ani distanță, în pauzele de la țigară, între bătăile inimii, la fiecare a o mie expirare sau când dansez, sau când îmi aleg tablouri noi, sau când dau skip la reclamă pe youtube, da, exact, dracu știe când și cum vine asta.
 

Îți vine-așa de nicăieri, și-ți rămâne în cap, ca și heeey macarena. Și după 2 ore tot auzi în cap..heyy macarena, pana nu pornești o altă piesă, sau și mai bine, până nu asculți: ‘heeeey macarena’.
 

Cică funcționează, aha.
 

Se aplica oare și bolii mele? Nu ar trebui să-mi treacă dacă te-aș vedea sau auzi?
 

Nu..
 

Mi-ar trece poate dacă te-aș lua în brațe, sau și mai bine, dacă m-ai lua tu, asa cum faci de fiecare dată, cuprinzându-mi tot corpul și respirând căldură.
 

Mi-ar trece dacă ți-as atinge fața cu dosul palmei, sau te-as strânge de gât pe cuvertura.
 

Mi-ar trece poate dacă mi-ai zâmbi, privindu-mă direct în suflet, că ochi frumoși nu am. Sau dacă te-aș iubi, m-ai iubi, or ne-om iubi, adică dac’am face dragoste, încet, încet, î n c e t . . . și dupa’ș adormi.
 

Dar oare mi-ar trece?
 

Nu cred, poate ai deveni o formă mai acută pe moment, și după tot cronică o fi.
 

Aia se întâmplă când alegi să nu urăști.
 

Cine știe, poate într-o zi, o sa ajung să te urăsc, dar pan’atunci, în pauzele de la țigară, între bătăile inimii, la fiecare a o mie expirare sau când dansez, sau când îmi aleg tablouri noi, sau când dau skip la reclama pe youtube, am să te privesc, la mine’n cap, cu ochii’nchiși, și o sa mă mir…
 

de ce te tot iubesc.