acum
e o rimă proastă
pentru trecut 
petrecut gândindu-te la
mâine.
azi sunt tot ce mi-am dorit să fiu
7 ani în urmă
în timp ce spălam vasele intr-un bar 
sunt produsul acelui plan
sunt procesul
spontan
gândit atunci și pus în acțiune 
fără să se fi dat vreun
start
gen acum 
am ajuns să-mi trăiesc visul 
fără să știu că visez 
și am încercat să mă uit în oglindă 
dar în oglindă văd oamenii mei 
ce râd 
văd lanuri întregi 
ce cad 
verzi peste câmpuri și 
acum nu văd mai departe 
de ieri
sunt produsul a tot 
cu ce mă înconjor eu
deci 
e timpul să înțelegi că 
acum
e o rimă proastă
pentru trecut 
petrecut gândindu-te la mâine.

mâine
o sa iasa soarele, 
iar cine așteaptă să treacă furtuna 
așa și nu învața niciodata cât de frumos 
este să dansezi în ploaie 
acum
aș scrie ceva frumos despre cum se simte
șampania băută cu mama la 7 seara 
epuizați de ziua în care 
ești rupt de lucru și de oameni;
dar nu contează,
privește spre apus de soare
glumește despre lucruri mici, 
învață să asculți aceeași poveste a 7a oară, 
dacă asta e ce-și doreste ea acum,
când râzi cu cel mai bun prieten 
în timp ce unul suferă,
de simți cum doare 
ca durerea maxilară, 
când caști dimineața 
și ți se'ncleștează mușchii 
verzi
de peretele casei în care
îți păstrezi capul 
cu care gândești cât de frumos e 
acum,
când plângi nu pentru că ești supărat
dar 
pentru că nu știi cum să
îți iei rămas bun de la oameni 
care te-au crescut și te-au făcut om - mare,
cu valuri line
c'un răsărit și-apus de soare
cu aceeași lună în fereastră noaptea luminând 
obscurul
acum
aș scrie ceva frumos
despre cum se simte
dar ultima dată când am scris despre asta
mirosea a ploaie, 
iar cealaltă dată 
explicam cum cineva poate 
să se imbolnăvească de altcineva 
alegând iubire în loc să urască
acum
aleg să scriu despre cum este 
să te îndragoșteti de cineva pentru prima oară 
după 3 ani în care am învățat 
să mă îndrăgostesc 
de mine
și mi se pare o chestie atât de fină
că mi-e frică să nu o stric
cu vreo mișcare bruscă
sau cu vreo neîndemânare pripită
în timp ce îmi îmbrac emoțiile în cuvinte
așa că mai bine mă dezbrac 
în fața ta 
de gânduri 
și dacă aș putea scrie cu zâmbete
aș râde în hohote,
așa că râd,
mă uit la tine și
mă gândesc că aș vrea să fiu la mare
sau că sunt mare,
iar tu ești pământul și tot ecosistemul
din mine este format doar din 
fluturi
și cochilii
și râdem 
că niște copii ce se îndrăgostesc pentru prima dată;

odată,
te priveam de-aproape și tot ce se putea
îmi imaginam în cap
doar fantezii născute 
acum,
te privesc prin 
prisma amintirilor și 
acum e o rima proasta 
pentru trecut 
petrecut ganditu-te la 
mine.